Centrul rezidenţial Hârja, model de filantropie

În prima zi a Postului Naşterii Domnului, PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, însoţit de preoţii din zona Oneştiului, a slujit în biserica parohiei Hârja, Protopopiatul Oneşti. Preasfinţia Sa, alături de preoţii Protopopiatului Oneşti, a oferit cadouri bătrânilor din centrul rezidenţial de îngrijire a persoanelor vârstnice, aşezământ social-filantropic ce aparţine Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.
Mâinile bătrânei tremură uşor, însă privirea şi vocea îi sunt sprintene şi inteligente. „Am împlinit 90 şi…“, a îngăimat ea, părând a se încurca în iţele timpului. „Şi doi. Are 92 de ani, împliniţi în vară“, a completat-o iute o femeie din patul vecin. „Îi ascundeam pe cei doi ca să fiu mai tânără“, a glumit, privindu-mă cu duioşie. Rostindu-şi vârsta, Zinca Tihoc şi-a întors capul către icoanele de pe perete. Nu e de mirare că relaţia personală cu Dumnezeu a adus-o la căminul de la Hârja. „Asta ne ţine aici. Slujba de la biserică. Sau cel puţin pe mine. Avem în fiecare zi slujbă“, a mărturisit ea. Singură pe lume, cu o viaţă ruptă din filele unui veac încrâncenat şi dureros, bătrâna a acceptat să smulgă crâmpeie din existenţă, pentru ca noi, cei de azi, să putem trage o singură concluzie: „oamenii să se roage la Dumnezeu şi să muncească, pentru a avea tot ce le trebuie“. Cuvintele femeii păreau că izvorăsc din ochii ei mari şi negri, în care s-a ghemuit o copilărie topită în negura perioadei tulburi din preajma celui de-al Doilea Război Mondial. A deşirat tinereţea ca pe firul de lână din aer, uşor şi delicat. „Era duminică, iar mama ne-a spus să ne jucăm puţin şi apoi să ne odihnim, că luni începeam munca. Spre seară, m-am dus după vitele care trecuseră apa. M-am descălţat să trec dincolo, după ele. Deodată au apărut soldaţii unguri care m-au ameninţat. Trecusem graniţa. M-am oprit de frică să nu tragă. Apoi m-au luat aşa, desculţă, şi m-au dus la Sfântu Gheorghe. M-au ţinut o săptămână. Duminică m-au dus, duminica cealaltă mi-au dat drumul. Tot desculţă am venit acasă. Însă pe ascuns, să nu mă vadă ungurii de prin sate, căci strigau după mine: „româncă puturoasă“. Când m-au văzut, mama şi sora au început să plângă. Plângeau ele, plângeam şi eu, căci erau singure, iar fraţii mei erau plecaţi la armată. După aceasta, au venit nemţii care ne-au dat foc la casă. Aveam locuinţa la şosea. Au ars toate casele de la drum ca să treacă armata lor. Ne-am ascuns cu toţii în pădure. Când ne-am întors, nu mai era decât scrum. Ne-a dat statul lemne de casă. Dar a trebuit să le tăiem noi, pentru că primiserăm nişte copaci în pădure. Am luat fierăstrăul şi m-am dus cu sora mea în pădure. Altfel nu se putea. A fost greu. Au urmat comuniştii. Pe atunci mă duceam tocmai la Panciu, să muncesc la vie. Că aici, la noi, la Hârja, nu aveam unde. De altfel, am fost peste tot pentru a câştiga o bucată de pâine: la Slănic, la Panciu, la Braşov“, a povestit bătrâna. Nici în viaţa personală nu i-a fost dat să aibă prea multă şansă. „Am fost căsătorită. Însă am divorţat. Eu am dat divorţ. Însă el a plătit. Deh! Boierul care dă, acela plăteşte“, ne-a explicat ea. Acum, alături de alţi oameni, suferinzi şi singuri, îşi petrece ultimii ani în centrul rezidenţial din satul natal. Pe vremea copilăriei, aici era doar pădure. Acum, sunt bătrânii, preoţii, medicii şi, împreună cu ei, Hristos.

PS Ioachim Băcăuanul, în mijlocul bătrânilor de la Hârja

În prima zi a Postului Crăciunului, bătrâna a avut parte de o vizită neaşteptată. În cameră a venit să o viziteze PS Ioachim Băcăuanul. Prezenţa Preasfinţiei Sale a provocat o emoţie deosebită în rândul tuturor celor 49 de vârstnici, care sunt îngrijiţi la Centrul rezidenţial Hârja. Văzându-l, a dat să se ridice de pe pat. PS Ioachim Băcăuanul i-a sărutat fruntea încreţită, a binecuvântat-o şi i-a oferit un dar. „Ce mă bucur că aţi venit! Îmi vine să plâng de bucurie!“, a exclamat bătrâna. Ierarhul a luat-o de mână şi a aşezat-o din nou la locul ei. O altă bătrână, pe un pat alăturat, a întins şi ea mâna. O boală necruţătoare i-a măcinat oasele, făcând-o să stea neputincioasă. De altfel, puţini sunt cei care se pot ridica şi plimba prin curtea aşezământului de la Hârja. Bolile şi suferinţele acumulate în timp i-au mărginit. „Aş veni aici, la dumneavoastră, în fiecare zi, să vă vizitez. Sunteţi prezenţi cu toţii în rugăciunile mele. Însă îl aveţi pe părintele Ilarion, delegatul meu, care e permanent cu voi“, a încurajat PS Ioachim Băcăuanul. Vizita Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul la Centrul rezidenţial Hârja, însoţit de aproape o sută de preoţi din zona Oneştiului, nu a fost deloc întâmplătoare. La începutul perioadei de pregătire pentru marea sărbătoare a Naşterii Domnului, ierarhul şi preoţii s-au rugat în biserica de lângă acest aşezământ social-filantropic, în care sunt îngrijiţi 49 de bătrâni, la care se adaugă alţi 11, la domiciliu. Preasfinţia Sa i-a vizitat pe fiecare în parte, i-a binecuvântat şi, alături de preoţi, le-a oferit daruri, adăugate la faptul că toţi aceşti bătrâni beneficiază de tratament şi îngrijire medicală prin grija Centrului eparhial al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, în mod special a Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul. „Trebuie să învăţăm permanent că în măsura faptelor bune se va regăsi Hristos în existenţa noastră. Iar la dreapta judecată, Mântuitorul ne va întreba de dimensiunea dragostei noastre faţă de semenii noştri“, le-a spus PS Ioachim Băcăuanul preoţilor şi credincioşilor. Iar aici, în creierul munţilor, ajutorarea aproapelui ia amploare. „Sperăm ca în câţiva ani să finalizăm încă un corp de clădiri în care va funcţiona alt cămin de bătrâni, ce va putea caza 80 de beneficiari“, a explicat preotul Ilarion Mâţă, parohul de la Hârja şi directorul centrului rezidenţial, cel care, având binecuvântarea ierarhului, continuă, cu demnitate şi răbdare, în faţa provocărilor timpurilor, să se preocupe de coordonarea aşezământului.

Sfinţire de paraclis în parohia Leţcana, Protopopiatul Buhuşi

PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a sfinţit ieri paraclisul şi aşezământul social-filantropic din parohia Leţcana, Protopopiatul Buhuşi.
PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a sfinţit ieri paraclisul şi aşezământul social-filantropic din parohia Leţcana, Protopopiatul Buhuşi. Paraclisul a fost ridicat prin grija părintelui paroh Adrian Merluşcă, începând cu anul 2008, pe locul vechii biserici de lemn, cu sprijinul consiliilor locale ale primăriilor din localităţile Racova şi Buhuşi. Din soborul de preoţi a făcut parte şi pr. Vasile Cozma, protopop al Protopopiatului Buhuşi. Cu acest prilej, pr. Adrian Merluşcă a fost hirotesit iconom, iar diaconul Sorin Constantin Munteanu a fost hirotonit preot pe seama parohiei Buda - Blăgeşti, Protopopiatul Buhuşi. „În incinta aşezământului social-filantropic va funcţiona şi centrul de cateheză pentru copii şi adulţi. Şcoala din localitate a fost închisă, iar copii trebuie să meargă la şcolile din Racova şi Buhuşi, adică la vreo trei kilometri distanţă de sat“, a spus pr. Adrian Merluşcă. Tot ieri au fost binecuvântate icoanele, veşmintele, policandrele şi candelele din Biserica „Sfinţii Voievozi“ a parohiei Leţcana.
Sursa Doxologia.ro

Sfintirea a doua noi locasuri de cult in Arhiepiscopia Romanului si Bacaului

Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ din filia Lespezi a parohiei Gârleni, Protoieria Buhuşi, a fost sintita de PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Sfântul lăcaş a fost ridicat între anii 1996-2006 cu sprijinul enoriaşilor, prin strădania părintelui paroh Toader Lazăr. Biserica este construită din bolţari şi acoperită cu tablă, având formă de navă, cu o turlă mare şi două mai mici deasupra pronaosului. PS Ioachim Băcăuanul va resfinţi biserica parohiei Godineşti, Protopopiatul Sascut. „Sfântul lăcaş, construit în anul 1902, a beneficiat de numeroase lucrări de restaurare şi înnoire, realizate sub coordonarea părintelui paroh Constantin Laurenţiu Adumitroaiei, ajutat de credincioşii parohiei, de primăria comunei Vultureni şi de un bun credincios şi fiu al satului, Ioan Chiriac, de la Direcţia pentru Agricultură Bacău. Eforturile pentru înnoirea bisericii din Godineşti au început în anul 2006 şi au fost cu atât mai mari cu cât zona, una cu oameni deosebiţi şi buni creştini, are posibilităţi materiale reduse“, a relatat pr. Constantin Gherasim, inspector în Probleme de tineret şi mass-media al Eparhiei Romanului şi Bacăului.

Arhiepiscopia Romanului - vizita intaistatatorului Ioachim Bacauanul

Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a săvârşit ieri o slujbă de pomenire pentru toate persoanele neidentificate care au decedat de-a lungul anilor în Eparhia Romanului şi Bacăului. Parastasul a fost oficiat în biserica Cimitirului Şerbăneşti din Bacău, iar la final au fost împărţite 150 de pachete cu alimente.
Oameni fără adăpost, fără familie, uitaţi de societate, dar neuitaţi de Biserică, au fost pomeniţi în prima zi a lunii noiembrie, în cadrul unei slujbe de Parastas oficiată de PS Ioachim Băcăuanul, în Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“, aflată în Cimitirul Şerbăneşti din Bacău. Este al doilea an când, prin grija Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, preoţi şi credincioşi, alături de ierarhul lor, s-au rugat pentru iertarea tuturor sărmanilor, mutaţi la Domnul, îngropaţi aici şi în alte cimitire ale Eparhiei Romanului şi Bacăului. „Prin aceste rugăciuni adăugăm dragostea noastră la dragostea lui Dumnezeu“, a explicat PS Ioachim Băcăuanul, după care a îndrumat pe mai departe „să nu uităm că, de la înaintaşii noştri, moştenim două lucruri: cerul, unde sunt sufletele lor, şi pământul în care se odihnesc osemintele lor în aşteptarea Învierii“, a adăugat Preasfinţia Sa. Cu doar câteva zile înainte de pomenirea moşilor de toamnă, ierarhul a reamintit importanţa rugăciunii pentru cei mutaţi în viaţa de veci, pe care nu are cine să-i pomenească, şi pe care, prin asemenea slujbe, Biserica arată încă o dată că nu i-a trecut cu vederea. De asemenea, i-a îndrumat pe oameni la milostenie şi întrajutorare, pentru a putea depăşi greutăţile timpurilor pe care le trăim. „În această societate ce tinde spre secularizare, avem nevoie de creştinii care trăiesc în comuniune, avându-l în centru pe Hristos. Să nu uităm că tot ceea ce avem pe pământ este darul lui Dumnezeu pentru noi, toate primindu-le pentru a le administra în numele Său. Şi dacă le vom prezenta ca fiind ale Sale, atunci El le binecuvintează. Totodată, să ne rugăm pentru cei pe care lumea i-a uitat, aşa cum sunt cei fără nume înmormântaţi în acest cimitir, morţi în diferite împrejurări ale vieţii. Fie ca acest demers să devină în timp o adevărată tradiţie“, a mai adăugat PS Ioachim Băcăuanul. A urmat rugăciunea de binecuvântare a darurilor constând în dulciuri, alimente şi haine pentru copii, pe care credincioşii din parohia Şerbăneşti le-au adus pentru a le împărţi celor nevoiaşi din două centre maternale din Bacău. „Au fost pregătite 150 de pachete pe care le vom oferi copiilor şi mamelor din două centre maternale din Bacău, dar şi copiilor de la Fundaţia «Episcop Melchisedec» - filiala Bacău“, a explicat pr. Adrian Ghinea, slujitor la biserica Cimitirului Şerbăneşti. La finalul slujbei, PS Ioachim Băcăuanul s-a îndreptat către latura dinspre răsărit a cimitirului, unde sunt înmormântaţi sărmanii oraşului. Aici, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului a citit o rugăciune de dezlegare pentru iertarea păcatelor celor plecaţi la Domnul şi a aprins câte o lumânare la fiecare dintre crucile de lemn sub care se odihnesc trupurile a câtorva zeci de băcăuani de care nu-şi mai aminteşte decât Bunul Dumnezeu şi Biserica Sa.

Predica Parintelui Cleopa la Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5)

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte, odată pe an, pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil împreună cu soborul tuturor îngerilor. Prin cuvîntul "arhanghel" înţelegem "mai mare peste îngeri" sau "cel dintîi dintre îngeri". Iar "înger" înseamnă "vestitor", pentru că îngerii vestesc pe pămînt şi fac cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu. Îngerii sînt "duhuri slujitoare" cum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5). Ei au fost creaţi de Dumnezeu mai înainte de om şi de lumea văzută, dar nu prin cuvînt, ci numai cît a gîndit, Dumnezeu i-a şi creat.

Îngerii sînt împărţiţi, după Sfinţii Părinţi, în nouă cete şi fiecare ceată are o anumită misiune de împlinit în cer şi pe pămînt. Îngerii sînt duhuri, adică au trupuri nemateriale, nemuritoare sau, cum spune Sfîntul Apostol Pavel, au "trupuri cereşti" adică trupuri îngereşti, care sînt deosebite de cele pămînteşti şi sufleteşti ale oamenilor, care sînt muritoare. Scopul principal pentru care au fost creaţi îngerii, care formează lumea nevăzută, este pentru a-L slăvi neîncetat pe Dumnezeu. Apoi pentru a împlini întru toate voia Lui, pentru a face cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu şi pentru a ajuta pe oameni să împlinească poruncile Lui.

Au fost cazuri atît în Legea Veche, cît şi în legea Darului, cînd oamenii au făcut din îngeri idoli şi îi adorau, adică se închinau lor ca lui Dumnezeu (IV Regi 17, 16). Biserica din început a combătut acest eres, învăţînd că îngerii nu sînt creatorii lumii, ci sînt duhuri create de Dumnezeu pentru a împlini voia Lui.

Sfinţii Părinţi au fixat, însă, o zi de cinstire închinată Sfinţilor Îngeri şi Arhangheli pentru că ei ne ajută să cunoaştem voia Domnului şi s-o putem împlini. Această zi este astăzi 8 noiembrie, pentru că numărul 8 este simbolul vieţii veşnice; iar noiembrie este a noua lună de la creaţie, care s-a săvîrşit în luna martie, ca un simbol al celor nouă cete îngereşti.

Dintre toţi Sfinţii Părinţi cel mai bine vorbeşte despre îngeri Sfîntul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfîntului Apostol Pavel. El spune că îngerii se împart în nouă cete, fiecare avînd numele şi misiunea sa. Cetele îngereşti sînt împărţite în trei ierarhii sau grupe şi anume: ierarhia cea mai de sus, aproape de Preasfînta Treime, este formată din Serafimi, Heruvimi şi Tronuri. Ei stau în jurul tronului lui Dumnezeu înconjuraţi în văpaie de foc şi fac cunoscută voia Lui îngerilor de mai jos. Ierarhia din mijloc este formată din Domnii, Puteri şi Stăpînii, cum îi numeşte şi Sfîntul Apostol Pavel, vasul cel ales al lui Hristos. Ei domnesc peste îngerii de mai jos şi stăpînesc puterile iadului şi întreg universul. Ierarhia cea mai de jos este formată din Începătorii, Arhanghelii şi Îngeri. Aceştia sînt cei mai aproape de oameni, cărora le fac cunoscută voia lui Dumnezeu şi-i ajută să scape de cursele şi atacurile îngerilor răi, adică de ispitele şi amăgirile diavolilor.

Marele Prooroc Isaia spune că serafimii stau împrejurul Lui, avînd cîte şase aripi (Isaia 6, 2). Ei sînt în chipul focului, precum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5). Serafimii aprind pe oameni, cu focul dumnezeieştii dragoste, precum şi numele lor îi arată, că în limba evreiască "Serafim" se tălmăceşte "cel ce aprinde" sau "încălzeşte".

După Serafimi, stau înaintea lui Dumnezeu înţelepţii Heruvimi, cei cu ochi mulţi, care, mai mult decît alte cete de mai jos, strălucesc neîncetat cu lumina înţelegerii şi a cunoştinţei de Dumnezeu. Heruvimii fiind luminaţi în tainele lui Dumnezeu, ale cunoştinţei adîncului şi înţelepciunii divine, luminează şi pe alţii; căci însuşi numele de "Heruvim", în aceeaşi limbă evreiască, se tîlcuieşte "multă înţelegere" sau "revărsare de înţelepciune". Prin Heruvimi se revarsă înţelepciunea cea de sus şi se dă ochilor sufleteşti luminare spre cunoştinţa lui Dumnezeu.

Ceata a treia numită a Tronurilor stă înaintea celui ce şade pe scaun înalt şi preaînălţat (Isaia 6, 1). Se numesc aşa căci pe dînşii, ca pe nişte scaune înţelegătoare, se odihneşte Dumnezeu gînditor, precum scrie Sfîntul Maxim Mărturisitorul; adică nu cu fiinţa, ci cu slujirea şi cu darul.

În ierarhia din mijloc, prima ceată se numeşte ceata Domniilor, pentru că domnesc peste ceilalţi îngeri care sînt sub dînşii. Ei "fiind liberi şi lepădînd toată temerea de rob, de bunăvoie şi cu bucurie slujesc neîncetat Domnului". Ei revarsă oamenilor, care sînt puşi de Dumnezeu ca stăpînitori, puterea stăpînirii cu bună înţelegere şi a iconomiei celei înţelepte, ca să domnească bine şi cu dreptate peste ţările încredinţate lor. Aceşti îngeri ajută pe oameni să-şi stăpînească simţirile şi să-şi smerească patimile cele fără de rînduială, supunînd pe trup duhului.

Ceata Puterilor cereşti, împlineşte fără odihnă voia cea tare şi puternică a Domnului Savaot, stăpîneşte planetele şi stelele universului; dă oamenilor puterea proorociei şi darul facerii de minuni şi îi ajută pe creştini să rabde cu tărie necazurile vieţii şi să păzească poruncile lui Hristos.

Ceata Stăpîniilor, se numeşte aşa pentru că aceşti îngeri au mare stăpînire peste diavoli. Ei risipesc stăpînirea lor şi izbăvesc pe oameni să nu cadă în ispitele cele cumplite care îi duc la moarte şi la osînda iadului.

În ierarhia cea mai de jos prima ceată este a Începătoriilor. Se numesc aşa pentru că ei stăpînesc pe îngerii care sînt sub ascultarea lor, făcîndu-le cunoscută voia lui Dumnezeu. Ei au misiunea de a îndrepta toată lumea; ei păzesc ţările, tronurile celor ce conduc; ei păzesc hotarele neamurilor, oraşele, cetăţile, satele, limbile, bisericile şi păstorii de suflete. Ei îi ajută pe cei ce conduc popoare şi Biserici să facă voia lui Dumnezeu şi să nu asuprească pe cei de sub ascultarea lor.

Arhanghelii au misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu, de a descoperi proorociile cele înalte ale îngerilor şi prin ei oamenilor. Sfîntul Grigorie Dialogul zice despre Arhangheli: "Aceştia sînt cei care înmulţesc sfînta credinţă între oameni luminînd înaintea lor cu lumina Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credinţei celei drepte".

Ultima ceată şi mai apropiată de oameni este ceata Îngerilor. Aceştia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu şi voinţele Lui cele mai mici chiar, povăţuindu-i să trăiască în dragoste, în fapte bune şi cu dreptate, împlinind întru toate voia Domnului. Îngerii sînt rînduiţi să păzească pe fiecare credincios, căci de la botez, fiecare creştin are un înger păzitor. Pe cei buni îngerii îi ajută să nu cadă, iar pe cei căzuţi îi ridică, prin pocăinţă şi spovedanie şi niciodată nu ne lasă pe noi, deşi uneori greşim. Îngerii sînt gata să ne ajute întotdeauna numai să voim şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am vorbit mai pe larg despre îngeri, împărţirea lor, însuşirile şi chemarea lor, dar întrucît ceata Sfinţilor Arhangheli s-a arătat slujitoarea celor mai mari dumnezeieşti taine, care au înlesnit mîntuirea neamului omenesc prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, vom vorbi în continuare numai despre Sfinţii Arhangheli, a căror pomenire o avem astăzi.

Sfinţii Arhangheli sînt în număr de şapte, care stau înaintea tronului slavei lui Dumnezeu, după cum spune însuşi Sfîntul Ioan Evanghelistul: Ioan, celor şapte Biserici care sînt în Asia ... şi de la cele şapte Duhuri care stau înaintea Scaunului Lui (Apocalipsa 1, 4). Şi aceştia sînt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil şi Varahiil. Fiecare arhanghel are o anumită misiune divină de îndeplinit.

Mihail, ce se tîlcuieşte "puterea lui Dumnezeu", este voievodul oştilor cereşti şi cel dintîi din ceata Sfinţilor Arhangheli. El poartă sabie de foc şi are slujba de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a birui puterea vrăjmaşilor. Cînd Lucifer a greşit în cer şi au început a cădea mulţime de îngeri, atunci toate puterile cereşti tulburîndu-se, a stat Arhanghelul Mihail în mijloc şi a strigat: Să luăm aminte! Din clipa aceea a încetat căderea îngerilor, căci toţi luînd aminte de glasul lui şi la greşeala îngerilor răi, au căzut înaintea slavei lui Dumnezeu, preamărind numele Lui. Tot Mihail s-a certat cu diavolul în pustiul Arabiei pentru trupul lui Moise, zicînd: Certe-te pe tine Domnul! (Iuda 1, 9). De asemenea, el a însoţit pe poporul ales din Egipt în pămîntul fădăduinţei. El a adus cele zece pedepse peste poporul cel împietrit al lui Faraon. El s-a arătat păzitor oştilor lui Isus Navi, căruia i-a zis: Eu sînt Voievodul oştilor Domnului şi acum am venit (Iosua 5, 14).

El a stins cuptorul celor trei tineri din Babilon. El a păzit pe Daniil cu viaţă, în groapa cu lei. El a adus foc şi pedeapsă peste cetăţile cele desfrînate, Sodoma şi Gomora. El a dat biruinţă lui Ghedeon în luptă. El a scos viu pe Lot din Sodoma. El a făcut multe minuni, precum cea din Colose, minunea din Mînăstirea Dochiarul (Sfîntul Munte) etc. Iar la sfîrşitul veacului, tot el, împreună cu ceata arhanghelilor, va suna din trîmbiţă, va scula pe cei morţi şi va aduna toate limbile la judecată, după mărturia Sfîntului Apostol Pavel care zice: Că Însuşi Domnul, întru poruncă, cu glasul Arhanghelului şi întru trîmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer (I Tesaloniceni 4, 16).

Gavriil, ce se tîlcuieşte "bărbat-Dumnezeu", este arhanghelul bunelor vestiri de bucurie, care are misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari dumnezeieşti. El nu mai poartă sabie de foc, ci crin de neîntinată bucurie. El este foarte dulce la vedere şi plin de dumnezeiască blîndeţe. Pentru aceasta a şi fost ales şi trimis de Dumnezeu la Fecioara din Nazaret să-i vestească taina cea mare a întrupării Domnului. Tot el a adus vestea zămislirii Maicii Domnului dumnezeieştilor ei părinţi Ioachim şi Ana. El a vestit în templu Sfîntului Zaharia că soţia lui va naşte la bătrîneţe pe Sfîntul Ioan Botezătorul. El a dus vestea cea bună Anei, mama proorocului Samuil.

Sfîntul Arhanghel Gavriil a dus la cer rugăciunea Fecioarei Maria cînd petrecea în templu. El i se arăta adesea şi-i descoperea taine negrăite. Îi aducea hrană îngerească la Sfînta Sfintelor. El a auzit cel dintîi despre taina întrupării lui Hristos, mai înainte decît toţi îngerii. El a rostit cel dintîi numele Preadulcelui Iisus. El a pus nume Sfîntului Ioan Botezătorul. El a vestit păstorilor că în Betleem s-a născut Mesia. El a cîntat cel dintîi Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămînt pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2, 14). El a învăţat pe păstori să cînte. El a descoperit magilor taina întrupării. El a liniştit pe Iosif cînd voia să lase pe Fecioara Maria. El i-a poruncit să fugă în Egipt cu Pruncul şi iarăşi să se întoarcă în Nazaret.

Sfîntul Gavriil ocroteşte pe fecioare, acoperă pe mame, păzeşte pe prunci, duce rugăciunile cele fierbinţi la Dumnezeu şi aduce înapoi împlinirea cererilor. El slujeşte tainelor celor mari şi ajută la înmulţirea şi mîntuirea neamului omenesc.

Rafail, al treilea arhanghel, este tămăduitor al neputinţelor omeneşti.

Uriil este luminător al celor întunecaţi.

Salatiil este rugător fierbinte pentru neamul omenesc.

Gudiil este slăvitor al lui Dumnezeu şi întăritor al celor ce se nevoiesc la fapte bune.

Varahiil, ultimul arhanghel, este aducător de binecuvîntare dumnezeiască pe pămînt.

Dintre toţi Sfinţii îngeri, cei mai mari binefăcători ai oamenilor s-au arătat Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, din care pricină se şi pomenesc astăzi cu alese prăznuiri şi cîntări de laudă, dimpreună cu toate cetele îngereşti. Se cuvine deci şi nouă păcătoşilor, ce sîntem păziţi de îngeri, să ne adunăm la sfintele biserici şi să lăudăm astăzi soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cerînd ajutorul lor.

Să nu uităm că Sfinţii Arhangheli sînt cei dintîi îngeri mijlocitori între Dumnezeu şi noi oamenii. Ei au grijă şi milă de creştini şi-i ajută pe calea mîntuirii mai mult decît ceilalţi îngeri. Sfîntul Mihail este protectorul direct al călugărilor, al armatelor creştine, al voievozilor, care purtau cu ei pe cîmpul de luptă icoana Marelui Arhanghel. Sfîntul Gavriil este, mai ales, protectorul fecioarelor creştine, al familiei creştine, protectorul mamelor care nasc copii, ca şi protectorul copiilor şi al călugăriţelor iubitoare de feciorie şi iubitoare de Hristos.

În ţara noastră cultul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil este foarte răspîndit. Numeroase sînt bisericile cu hramul Sfinţilor Arhangheli, numeroşi sînt şi credincioşii români care le poartă numele. În multe case se vede icoana Sfinţilor Arhangheli şi nu puţini din bunii noştri creştini citesc acatistul lor. Părinţii noştri aveau mare evlavie şi pentru îngerii păzitori pe care-i primeau de la botez şi se îngrijeau cu mare atenţie să nu facă vreun păcat ca să nu alunge de la ei pe îngerii buni.

Înaintaşii noştri iubeau rugăciunea, milostenia şi Biserica, ştiind că îngerii păzitori ne numără şi ne scriu paşii noştri spre biserică, spre rugăciune, spre cel sărac şi spre tot lucrul sfînt şi plăcut lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Bun lucru este a lăuda pe îngeri, precum şi ei fără odihnă laudă pe Dumnezeu. Dar mai bun lucru am face dacă le-am urma şi petrecerea, printr-o trăire sfîntă, neîntinată, îngerească. Deci, dacă voim să primim mai mult ajutor de la sfinţii îngeri, să ne silim a-i imita prin fapte bune, după putere.

Sfinţii îngeri neîncetat slăvesc pe Dumnezeu; să ne rugăm şi noi neîncetat, lăudînd ziua şi noaptea pe Preabunul nostru Dumnezeu. Sfinţii îngeri sînt într-o veşnică mişcare, împlinind din dragoste voia lui Dumnezeu. La fel şi noi, să ne trezim din somnul nesimţirii, să alergăm mereu la Biserică, să facem voia lui Dumnezeu cu bucurie, iar nu din silă, nici cu cîrtire sau pentru răsplată. Sfinţii îngeri se iubesc desăvîrşit unii pe alţii. Ei iubesc şi pe sfinţii din cer şi pe noi cei de pe pămînt. La fel şi noi, să ne iubim ca nişte fraţi, lăsînd ura, mînia, bătăile, judecăţile, minciunile.

Sfinţii îngeri ascultă unii de alţii, cei mai de jos de cei mai de sus şi toţi de Dumnezeu. La fel şi noi să ascultăm de mai-marii noştri, de părinţii care ne-au născut, de cei ce ne învaţă şi ne ajută la mîntuire. Să ascultăm şi de glasul conştiinţei cînd ne mustră pentru păcate, cînd ne trimite la biserică, la spovedanie şi la cele bune. Să ascultăm şi de îngerii noştri păzitori. Să nu-i mai întristăm cu tot felul de păcate. Sfinţii îngeri se bucură de mîntuirea noastră (Luca 15, 10), ajută la îndreptarea noastră şi plîng cînd noi păcătuim sau sîntem aruncaţi în gheenă. La fel şi noi să facem. Să ne bucurăm pentru sporul aproapelui şi să plîngem pentru căderea lui. Să dăm sfat celui ce are nevoie de el. Să nu minţim pe nimeni. Să îndemnăm şi pe alţii la pocăinţă, la biserică, la post şi rugăciune.

Sfinţii îngeri nu se bîrfesc, nu se răzvrătesc, nu se mînie, trăiesc în bună rînduială. La fel şi noi, să nu ne mîncăm cinstea unul altuia, să avem răbdare în toate ispitele, să fugim de tulburare, de mînie, de ceartă, de pofte şi patimi trupeşti. Să trăim ca fraţii, în dragoste unii cu alţii, că sîntem fiii Tatălui ceresc.

De vom trăi în armonie, în iubire, în viaţă curată şi în rugăciune, vom imita pe îngeri şi vom deveni creştini adevăraţi, iar Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ne vor acoperi cu acoperămîntul aripilor lor cele îngereşti de tot răul şi primejdia.

Să rugăm, deci, pe sfinţii îngeri şi Arhangheli să ne fie ajutători în viaţă şi izbăvitori de duhurile cele rele, iar înaintea Tatălui ceresc calzi rugători pentru mîntuirea sufletelor noastre. Amin.

Sfantul Dimitrie Basarabov

Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov este sarbatorit pe 27 octombrie. S-a nascut in satul Basarabi, la sud de Dunare (in Bulgaria). A trait in secolul al XIII-lea, in timpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan. Iubind viata ascetica, se va retrage intr-o pestera. Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pestera si nici cand a trecut la cele vesnice. Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie: i s-a aratat Sfantul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: "Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui". Parintii vor merge la locul indicat in vis, langa raul Lom, si vor gasi trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.

Moastele Cuviosului Dimitrie vor fi duse si asezate in biserica din Basarabi. In traditia bisericeasca, un domnitor al Tarii Romanesti, al carui nume nu este mentionat, a platit o suma mare de bani pentru aducerea moastelor Cuviosului Dimitrie in Bucuresti. Delegatia nu a reusit sa intre in acest oras, deoarece caii nu au vrut sa mai mearga. In aceasta situatie, membrii delegatiei au hotarat sa traga la sorti, pentru a stabili drumul pe care vor merge cu moastele Sfantului Dimitrie. La sorti a cazut drumul spre Basarabi, si astfel, moastele au fost reasezate in biserica din Basarabi. Au stat in aceasta biserica pana in timpul razboiului ruso-turc (1768-1774), cand generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia. Insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Moastele au fot asezate cu cinste, in iunie 1774, in actuala catedrala patriarhala din Bucuresti.

Mentionam ca racla cu moastele Cuviosului Dimitrie a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului de mai multe ori. Astfel, in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, in speranta opririi epidemiei de holera si in 1827, in timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie. Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotarata in sedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dintre anii 1950-1955.

Minunile Sfantului Dimitrie Basarabov

Parintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhala din anul 1989, spune ca: "In 1989, in urma slujbei Sfantului Maslu, un credincios pe care eu l-am vazut de mai multe ori participand la aceasta Sfanta Taina si la celelalte slujbe ale Bisericii ramanea intotdeauna ultimul de se inchina. Si, intr-una din zile, la fel procedand, a urcat la racla sfintelor moaste (dar de ce ramanea ultimul sa se inchine? - pentru ca umbla cu carje), si-a asezat carjele, ca de obicei, ca sa si le poata lua dupa rugaciune, dupa ingenuncherea pe care o putea face el acolo in felul lui, si minunea s-a intamplat: s-a ridicat, s-a inchinat, a coborat treptele, n-a realizat pe moment ca el de fapt isi uitase carjele si de-abia dupa ce a coborat Dealul Patriarhiei si-a dat seama de miracolul, de minunea intamplata. S-a intors inapoi plangand si multumind cu lacrimi in ochi, lui Dumnezeu si Sfantului Dimitrie, povestindu-i preotului de pe vremea aceea - era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credinciosi, parintele Grichentie, care s-a retras dupa Revolutie, la pensie, la Manastirea Secu - si dansul a ramas foarte impresionat, desi mai vazuse si alte minuni petrecute la racla Cuviosului Dimitrie cel Nou."

Parintele Dimitrie Irimia povesteste: "Un caz care m-a impresionat a fost acela al unei doamne ce avea in jur de 40 de ani care, efectiv, a fost revoltata asupra celor din familia ei pentru ca veneau si stateau la Sfantul Dimitrie foarte multe ore in sir, in ploaie, in frig. De aceea, a venit cu gand vrajmas la racla Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu putea intelege, si a venit cu acest gand de razbunare impotriva Sfantului si cu o mana a zgariat cu unghiile moastele Sfantului Dimitrie in locul unde ele sunt descoperite spre a fi sarutate de credinciosi. Cand a venit la mine, mi-a spus, ascunzand fapta sa: "Parinte, am fost la toti doctorii; am o boala foarte rara - imi curge sange din buricele degetelorť. I-am facut dezlegari, apoi s-a mai linistit; era foarte agitata. I-am explicat ca trebuie sa se spovedeasca, sa tina post, si atunci mi-a spus: "Eu numai cu o mana am zgariat acolo, dar imi curge sange din amandoua mainile. Apoi, a venit cineva din familie si mi-a spus ca s-a vindecat. De atunci nu am mai vazut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din cate am vazut si auzit."

Sfantul Dimitrie Izvoratorul de mir

Maine 26 octombrie toate bisericele ortodoxe il sarbatoresc pe Sfantul Mare Mucenic Dimitrie.
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.

Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.

Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.

Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!"

Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor.