Biserica Ortodoxa sarbatoreste Sambata lui Lazar
In Biserica Ortodoxa, sambata de astazi de dinaintea Duminicii Floriilor este cunoscuta sub numele de Sambata lui Lazar. In aceasta zi se face pomenirea minunii invierii Dreptului Lazar din Betania, fiul lui Simon. Conform Sfintei Traditii, Lazar a fost numit apoi episcop al orasului Chition si a trecut la cele vesnice la 30 de ani de la invierea sa. Mai multe detalii despre semnificatiile Sambetei lui Lazar ne-a oferit parintele arhimandrit Vartolomeu Androni, staret al Manastirii Cozia si exarh al Episcopiei Ramnicului: 'Prin invierea lui Lazar se face o anticipare a Invierii Domnului, Cel ce dupa multe umilinte avea sa invieze duminica, in zori, fapt atestat de Sf. Evanghelii, de Sf. Apostoli, de Sf. Apostol Pavel in mod deosebit si de multe alte persoane care L-au vazut aievea dupa Invierea Sa. Inainte de mantuitoarele patimi, Iisus, care stia ce se va intampla cu El, a vrut sa incredinteze lumea mult mai clar despre posibilitatea invierii din morti a oamenilor. Astfel, inviaza din morti pe fiica lui Iair, pe fiul vaduvei din Nain si in cele din urma pe Lazar, prietenul sau. Din pricina acestei minuni, mai marii fariseilor si carturarilor cautau sa prinda din invidie pe Iisus si sa-L omoare. Se crede ca tocmai acesta este motivul pentru care dumnezeiestii Parinti au asezat aceasta praznuire in aceasta zi, pentru ca au gasit mai cu seama aceasta minune drept incepatura si pricina a urii iudeilor impotriva lui Hristos. Dupa cum stim, aceasta ura se va dezvolta in saptamana ce urmeaza dupa Duminica Floriilor si va culmina cu rastignirea Domnului pe Cruce, cu moartea Sa si cu punerea in mormant'.
Sambata lui Lazar este si ultima sambata din Postul Mare in care se mai face pomenirea mortilor. 'Referitor la pomenirea mortilor din Sambata lui Lazar mentionam ca este ultima dinaintea Pastelui, iar pentru acest lucru Biserica s-a hotarat ca pomenirea mortilor sa fie lasata pana dupa Duminica Tomei mai departe, sa fie continuata aceasta pomenire din doua motive: in Sambata Mare nu se mai savarseste pomenirea mortilor, deoarece este deja o plangere, pentru ca Hristos sta in mormant, toata lumea tinand post cu lacrimi si isi plange pacatul savarsit de contemporanii Mantuitorului, contemporani prin care si noi am pacatuit, incat si noi suntem obligati sa plangem, sa ne caim, sa ne pocaim si sa tinem post; in sambata din Saptamana Luminata, Biserica a hotarat si a gandit ca este o bucurie deplina faptul ca Hristos a inviat din morti si toata faptura sa se bucure si pentru acest timp, pentru aceasta perioada, pentru aceasta Saptamana Luminata, inima sa se bucure, sufletul sa tresalte si sa gandeasca la acest fapt uimitor, iar pomenirea mortilor sa fie lasata deoparte, deoarece toti cei care traiesc sa se bucure si sa laude Invierea Domnului',
