“ÎNVAŢĂ PE COPIL CALEA PE CARE TREBUIE S-O URMEZE, ŞI CÂND VA ÎMBĂTRÂNI NU SE VA ABATE DE LA EA” (proverbe 22:6)
marți, 9 octombrie 2012
Tinerii si credinta in Dumnezeu
TINERII ŞI CREDINŢA ÎN DUMNEZEU
Tinerii sunt percepuți de cele mai multe ori, ca o prefigurare a viitorului unei societăți, iar calitățile și viciile acestora se constituie în „semne“ ale nivelului vieții religios-morale a adulților de peste ani. Cu toate acestea, generația tânără nu poate fi percepută și abordată doar din perspectiva a ceea ce urmează să devină. Cu alte cuvinte, tinerii nu reprezintă doar viitorul unei societăți, ci și prezentul acesteia și ca urmare a acestui fapt, solicită o atenție și o recunoaștere deplină a statutului lor de parteneri, în raport cu generațiile adulte.
Tinereul român actual este supus unui număr extrem de diversificat de chemări, structurate, în linii mari, în două categorii. Pe de o parte, vocea lumii secularizate, în viziunea căreia Biserica nu poate avea un cuvânt în cetate, ci doar în viaţa particularî, se face auzită în tot ceasul şi prin căi din ce în ce mai sofisticate. Aceasta voce este dublată, sau mai bine zis constituie izvorul a tot mai felurite tentaţii prin care tânărul este cuprins în vraja unei pseudolibertăţi care se transformă, în scurt timp, în lanţurile celei mai aprige sclavii.
Glasul Bisericii, pe de altă parte, răsună cu insistenţă la poarta vieţii tinerilor română, ei trebuie să vadă, să audă, să simtă şi să iubească Evanghelia ca pe ceva viu şi lucrător, esenţial pentru viaţa lor, căci Evanghelia nu este o literă moartă, ci Duhul Sfânt prezent care-l aduce pe Hristos în lume.
Dumnezeu există. Omul cu viaţă sfântă Îl simte şi-L vede:„Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 81). Dar chiar şi omul care n-a ajuns la operformanţă spirituală deosebită, având o minte limpede, recunoaşte existenţa luiDumnezeu. Mircea Eliade ne spune că ne naştem cu simţământul sacrului.Iar Înţeleptul Solomon zice că„deşerţi sunt din fire toţi oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu şi care n- au ştiut, plecând de la bunătăţile văzute, să vadă pe Cel care este, nici din cercetarea lucrărilor Sale să înţeleagă pe meşter" (Înţelepciune 13, 1). Filosoful Petre Ţuţea afirmă că omul care nu crede în Dumnezeu este un biet animal care vine de nicăieri şi merge nicăieri.
Credinţa în Dumnezeu are efecte revoluţionare asupra modului nostru de agândi şi de a acţiona. Gânditorul danez Sören Kierkegaard scria lucrul următor: „O singură viaţă ai de trăit. Dacă, atunci când vine moartea, se va constata că viaţa ta afost bine folosită, adică se va afla într-o poziţie bună faţă de eternitate, Dumnezeu săfie lăudat! Dacă nu, atunci situaţia e ireparabilă".
Dumnezeu are cu fiecare din noi un plan. Sf ântul Pavel ne spune că"voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea noastră; să vă feriţi de desfrânare, ca să ştie fiecare din voi să - şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftei cum fac neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu"
(1 Tesaloniceni 4, 3-5).
Unul dintre cei mai înţelepţi oameni care au trăit pe pământ este Solomon.Cuvintele lui, deşi au fost scrise cu aproape trei mii de ani în urmă, sunt foarte actuale: „Odată stam la fereastra casei mele şi priveam printre gratii şi am zărit, printre cei lipsiţi de minte,un tânăr fără pricepere. El trecea pe uliţă pe lângă colţul casei ei (a femeii străine) şi se îndrepta către locuinţa ei. Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra şi întunericul nopţii. Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi prefăcătorie în inimă; Aprigă şi de neţinut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ.Ea îl apucă şi- l sărută cu o căutătură obraznică... El începu să meargă dintr - o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care se zoreşte spre capcană" (Pilde 7, 6-22). Metaforele grăiesc dela sine.Dumnezeu nu ne-a impus restricţii cinice, împiedicându-ne să fim fericiţi, ci neavertizează că anumite comportamente ne sunt dăunătoare. De aceea ne spune prinînţeleptul amintit mai înainte:"Bucură - te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce - ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la Judecata Sa" (Ecclesiastul 11, 9).
Mare prieten cu tinerii, filosoful Petre Ţuţea, le dă acestora trei principii după care să-şi călăuzească viaţa: 1. Să moară pentru ţara lor, fără regret, de câte ori aceastale-o cere; 2. Să nu necinstească nici o fecioară, pentru a nu ofensa maiestatea Maicii Domnului; 3. Să respecte tot ce face altul şi nu sunt în stare să facă ei. 4. Crezând în Dumnezeu, tânărul va accepta că sfaturile Lui sunt perfecte. Aşa scrie şi Proorocul David: "Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înţelepţeşte pruncii; judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii" (Psalmul 18, 8-9).
Dar depinde de înşelepciunea şi patosul pastoral al clericilor, profesorillor de religie angajaţi în misiunea Bisericii printre rineri, ca aceştia să rămână sau să devină iubitori şi următori de Hristos, bucurându-se în acelaş timp de entuziasmul, veselia, spontaneitatea şi dorinţa de libertate specifice vârstei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)