Dumnezeu a creat lumea în şase zile, iar în a şaptea zi s-a odihnit de toate lucrurile sale pe care le-a făcut. Omul a fost cea mai reuşită creaţie a Lui, numită şi coroana creaţiunii, pe care Dumnezeu l-a binecuvântat şi i-a dat poruncă să crească şi să se înmulţească şi să stăpânească peste tot pământul. (Facere 1, 28)
Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau toate bune foarte, deci omul trăia într-o deplină armonie cu natura. Animalele erau toate blânde şi se supuneau omului recunoscându-l ca stapân. Însă după căderea în păcatul strămoşesc a lui Adam şi Eva, parcă şi natura s-a supărat pe om revoltându-se. „Ia întreabă dobitoacele şi te vor învăţa, şi păsările cerului, şi te vor lămuri; sau vorbeşte cu pământul, şi-ţi va da învăţătură, şi peştii mării îţi vor istorisi cu de-amănuntul. Cine nu cunoaşte din acestea că mâna Domnului a făcut aceste lucruri?"(Iov 12, 7-9)
După ce Dumnezeu cerurile şi pământul (Gen. 1:1), El nu a părăsit lumea, lăsând-o să se descurce singură, ci El continuă să fie prezent în vieţile făpturilor Sale omeneşti şi în purtarea de grijă faţă de creaţia Sa. Dumnezeu nu se aseamănă cu un meşter ceasornicar care a întocmit lumea, a întors-o (ca pe un ceas) şi apoi o lasă să meargă singură; Dumnezeu este Tatăl iubitor care poartă de grijă pentru ceea ce El a creat. Permanenta purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru creaţia Sa şi oamenii Săi (poporul Său) este numită, în termeni doctrinali, providenţa Sa.
Dumnezeu poartă de grijă creatiei Sale prin Fiul Său, bine ştiind că toate le lucrează Tatăl prin Fiul şi Duhul Sfânt. Dar datoria noastră este să avem grijă de tot ce a creat Dumnezeu şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru darul oferit. Psalmul 103 este o capodoperă despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu: „..Tu faci să tâşnească izvoarele în văi... Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului, în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici; păsările cerului locuiesc pe marginile lor şi fac să le răsune glasul printre ramuri. Din locaşul Tău cel înalt tu uzi munţii şi se satură pământul de rodurile Tale. Tu faci să crească iarba pentru vite şi verdeţuri pentru nevoile omului , ca pământul să dea hrană: vin care veseleşte inima omului, untdelemn care-i înfrumuseţează faţa şi pâine care-i întăreşte inima... Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune...”.
În slujbele Bisericii Ortodoxe avem o serie de cereri prin care, printre altele Îi cerem lui Dumnezeu şi lucrurile pământeşti de care avem nevoie, spre exemplu: „Pentru buna întocmire a văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului şi pentru vremuri paşnice Domnului să ne rugăm”. Iar credincioşii răspund la fiecare cerere „Doamne miluieşte”, adică ne rugăm lui Dumnezeu să ne miluiască şi să ne împlinească toate cererile. Natura e un dar al lui Dumnezeu către noi. Dacă vom citi în cartea naturii, vom afla cum este Dumnezeul nostru: de la unele lucruri din natură aflăm că Domnul este iubitor, de la altele aflăm că El este puternic, înţelept, milostiv, purtător de grijă.
Să-L rugăm pe Dumnezeu să ocrotească întreaga creaţie şi să ne dea înţelepciune ca să protejăm mediul înconjurător.
Eleve clasa a-VIII-a A scoala Alexandru cel Bun Bacau: Cristea Daniela şi
Timoşenco Ioana-Marina
Profesor coordonator: Neacşu Bogdan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu